03 HISTOMONOZA boala capului negru

Bolile parazitare la păsări şi importanţa cunoaşterii lor (IV)

Clinic, boala se manifestă acut şi cronic.

Forma acută - boala debutează prin abatere, lipsa poftei de mâncare, zburlirea penelor, aripile sunt lăsate; apare diareea cu fecale galbene ca sulful, urmată de deshidratarea şi slăbirea exagerată şi hipotermie.

La găină, creasta şi bărbiţele devin cenuşii-albăstrii. La curcan, carunculii (mărgelele) capătă aceeaşi culoare, de unde şi denumirea de „boala capului negru“. Mortalitatea este ridicată la peste 50% din efectiv. Uneori apare fenomenul de canibalism deoarece diareea de culoare galben-sulf atrage celelalte păsări care vin şi ciugulesc chiar în momentul defecării, rănind astfel pasărea bolnavă.

Forma cronică - evoluează la tineretul aviar în vârstă de peste 4-5 luni şi se manifestă prin abatere, diaree, iar la unele păsări apar pareze sau paralizii ale aripilor şi picioarelor, slăbire şi mortalitate în procent mai mic.

Din grupul Protozoozelor prezentăm în continuare:

1.2 HISTOMONOZA, numită şi boala capului negru, tiflohepatita sau enterohepatita este o parazitoză produsă de un protozoar flagelat - Histomonas meleagridis - care afectează tubul digestiv şi glandele anexe, în special la puii de curcă şi găină, mai rar la cei de fazan, boboci de gâscă şi alte specii de păsări (păun, barză, potârniche etc.). La păsările adulte boala evoluează asimptomatic.

Apariţia histomonozei este legată de vârstă, cei mai receptivi fiind puii de curcă şi găină în jurul vârstei de 2-3 luni. Aceasta este considerată o boală infecţioasă deoarece poate cuprinde efective mari de păsări cu îmbolnăviri şi mortalităţi de până la 70-80% din efectiv şi mai ales ca urmare a rapidităţii difuzării ei.

Contaminarea puilor se realizează pe cale orală prin ingerarea odată cu apa şi hrana a fecalelor care conţin elemente închistate sau flagelate de Histomonas, precum şi prin consumarea râmelor infestate cu ouăle parazitului. O altă sursă de contaminare o constituie şi găinile adulte care răspândesc prin fecale ouăle unui vierme numit Heterakis gallinae, acestea constituind principalul rezervor de contaminare cu histomone. Prezenţa histomonozei la puii de curcă este strâns legată de coabitarea găinilor şi a puilor în acelaşi padoc.

Leziunile interesează intestinul şi cecumurile care au pereţii îngroşaţi cu depozite de culoare galben-cenuşie sub care sunt ulcere cu contur neregulat. Conţinutul intestinal şi cecal este lichid, negru-verzui sau roşu negricios.

Ficatul prezintă zone de necroză evidente, de culoare alb-gălbuie, de unde şi denumirea de enterohepatită. Boala poate fi confundată cu holera, colibaciloza sau trichmonoza, cu care poate evolua asociat. Diferenţierea de aceste boli se face prin examen de laborator.

Profilaxia bolii constă în igiena adăposturilor atât prin dezinfecţii curente cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT, cât şi prin deparazitarea acestora cu ROMPARASECT şi ROMPARASECT FORTE. Se recomandă ca păsările să beneficieze de o hrană echilibrată, completată cu vitamine ca VITAMINA AD3E, COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL şi VITA B COMPLEX, BIOVIT PLUS (comprimate). În acelaşi timp, se recomandă deparazitarea internă a păsărilor pentru heterakidoza cu ROMBENDAZOL F. Trebuie evitată creşterea puilor de curcă în aceleaşi adăposturi cu găinile şi puii de găină.

Tratamentul se face individual sau la întregul efectiv de păsări prin administrarea de chimioterapice cu spectru larg.

Dr. Viorica Chiurciu, doctor în ştiinţe medicale
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2008